Îndoieli

O privire-n infinitul meu-

întind mâna să-i ating internul,

însă nu găsesc pe Dumnezeu...

Mă pândeşte undeva infernul?

A zidit în jurul meu minuni

Şi  în mine- taine curioase,

caut adevăr, găsesc minciuni

şi dorinţe... ah, necuvioase.

Sunt din sol - pe sol, dar cerc să zbor,

purtătoare sunt de nebunie,

m-am contagiat de la un dor,

bănuiesc, căzut din veşnicie.

Vreau nespus, să gust cel infinit

unde nu e limită în clipă,

însă haina nu mi-am pregătit...

Reuşesc, de fac un pas în pripă?

Dar din nou rămân de soţu-mi Lot

ca să-mi plâng comorile lăsate.

Nu sunt demnă, sau prea-i mult, să pot

a culege-n Ceruri nestemate...