Încă un grăunte de lumină
coborî din bunătatea Sa,
unde roua verde e stăpână
să sfinţească fruntea mea şi-a ta.
Fir cu fir pustiul din clepsidră
muşcă din petala de decor,
doar pe-o clipă lasă pânza vidă-
zori... apus... e totul trecător.
Ne încredinţează curcubeul
că speranţa vine din culori -
în hormonul Evei stă călăul,
în Isus - orchestra de viori.
Urcă geana când cobori privirea,
nu uita să crezi în legământ-
substantiv de vîrf este Iubirea
pentru mine, tine şi Pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu