miercuri, 16 decembrie 2009

Iubire



Explică-mi,  Doamne,  verbul  "a iubi",
căci risipesc cu-atâta uşurinţă
comoara gurii, pentru a răni
când e pustiu în piept. Fără căinţă.

Căci cer o plată pentru  "te iubesc"
cu o valoare dublă, să-mi ajungă -
de dau un strop de rouă, îmi cerşesc
n-o mare, dar şi perlele-i în pungă.

Învaţă-mă ce-nseamnă doar a da
cum o faci Tu, de veacuri infinite -
azi de mai sunt, e numai mila Ta
şi picăturile de sânge sfinte,

ce m-au spălat, în veci să pot să fiu.
Căci se numeşte casa Ta - Iubire,
spre a intra, învaţă-mă să ştiu
iubirea ce mi-ai pus cândva în fire.

marți, 8 decembrie 2009

Сartea Ta



În mine s-a prelins lumuna Ta,
mă spăl cu ea pe faţă şi pe gânduri
şi mă adun din depărtări cu nea,
să-ncerc  să mă aştern pe caste rânduri.

Să-mi pun un nume nou şi să-mi zidesc
castel în câmpul Tău pictat cu rouă
şi o menire nouă să-mi găsesc,
dar nu mă recunosc din nou - sunt două.

Sau să dezbrac din mine raza Ta,
să-mi reîntorc în simţ integritatea?
Să vin la neaua ce mă supunea...
Dar cum?Pe-ai mei genunchi deschis-ai Cartea.

Iertare



Iertare

Eu - o greşeală, tu - iertare,
Din cer o binecuvântare
Primită, căci rugăm mereu:
MĂ IARTĂ , DOAMNE , CUM IERT EU.

De a greşi ni-e firea, care
Ne-a putrezit dupa vânzare,
Şi binecuvântare vrem -
SĂ FIM IERTAŢI CUM NOI IERTĂM.

Dar de ţi-e inima de piatră,
Greşeala cum ţi-a fi iertată,
Când tu te vei ruga mereu:
MĂ IARTĂ, DOAMNE, CUM IERT EU.

Ispita



Mă învăţa-se CARTEA MARE:
"Să baţi şi vei avea răspuns".
Şi am bătut până fereastra
în ţandări mici, bucăţi s-a dus.

Acum din cioburi mici de scuze,
acel trecut încerc să-nclei.
De ce-am citit eu CARTEA MARE
Neascultând de  sfatul ei?