vineri, 19 februarie 2010

Încântare



Mă-ncântă-nţelepciunea Ta
când sorb din buchia preasfântă
ce mă îndeamnă-a căuta
izvor de viaţă infinită.

Mă-ncîntă bunătatea Ta
ce-mi este sprijin în cădere
să cred că nu va înceta
eternitate să-mi ofere.

Mă-ncântă şi iubirea Ta
ce infidelitatea-mi iartă
prin Fiul Tău şi jertfa Sa-
o moarte pentru viaţă- plată.

Mă-ncântă frumuseţea Ta
când Te privesc  printre petale,
prin chipul desenat în stea
şi în cântările sacrale.

De-acest miracol mă încânt
ce-i cu a Ta asemănare -
o moviliţă de pământ
pentru eternă exaltare.

joi, 18 februarie 2010

Unica cărare



Tu mai aştepţi cu ochii la cărare
la Tine să revin- sunt rătăcit-
să-mi dai podoabă,  haină şi mâncare,
să-ţi  fiu ca la-nceput- fecior iubit.

Am risipit averea ce ai pus-o
în carnea mea, atunci, când m-ai zidit
şi binecuvântarea ce-am răpus-o
în praful de sub tălpi, nesăbuit.

Sunt astăzi rob, dar am a Ta chemare-
ajută-mă, o,  Doamne,  să aleg
îngusta,  însă unica cărare
prin care poama vieţi-am să culeg.

Să pot să-nalţ spre Slava Ta privirea,
să-mi  fie călăuză slova Ta,
să mă învăţ să-Ţi recunosc iubirea
şi jertfa lui Isus a accepta.
  

duminică, 17 ianuarie 2010

Legământul



Încă un grăunte de lumină
coborî  din bunătatea Sa,
unde roua verde e stăpână
să sfinţească fruntea mea şi-a ta.

Fir cu fir pustiul din clepsidră
muşcă din petala de decor,
doar pe-o clipă lasă pânza vidă-
zori... apus... e totul trecător.

Ne încredinţează curcubeul
că speranţa vine din culori -
în hormonul Evei stă călăul,
în Isus - orchestra de viori.

Urcă geana când cobori privirea,
nu uita să crezi în legământ-
substantiv de vîrf este Iubirea
pentru mine, tine şi Pământ.