Încântare

Mă-ncântă-nţelepciunea Ta

când sorb din buchia preasfântă

ce mă îndeamnă-a căuta

izvor de viaţă infinită.

Mă-ncîntă bunătatea Ta

ce-mi este sprijin în cădere

să cred că nu va înceta

eternitate să-mi ofere.

Mă-ncântă şi iubirea Ta

ce infidelitatea-mi iartă

prin Fiul Tău şi jertfa Sa-

o moarte pentru viaţă- plată.

Mă-ncântă frumuseţea Ta

când Te privesc  printre petale,

prin chipul desenat în stea

şi în cântările sacrale.

De-acest miracol mă încânt

ce-i cu a Ta asemănare -

o moviliţă de pământ

pentru eternă exaltare.

Unica cărare

Tu mai aştepţi cu ochii la cărare

la Tine să revin- sunt rătăcit-

să-mi dai podoabă,  haină şi mâncare,

să-ţi  fiu ca la-nceput- fecior iubit.

Am risipit averea ce ai pus-o

în carnea mea, atunci, când m-ai zidit

şi binecuvântarea ce-am răpus-o

în praful de sub tălpi, nesăbuit.

Sunt astăzi rob, dar am a Ta chemare-

ajută-mă, o,  Doamne,  să aleg

îngusta,  însă unica cărare

prin care poama vieţi-am să culeg.

Să pot să-nalţ spre Slava Ta privirea,

să-mi  fie călăuză slova Ta,

să mă învăţ să-Ţi recunosc iubirea

şi jertfa lui Isus a accepta.