Сartea Ta

În mine s-a prelins lumuna Ta,

mă spăl cu ea pe faţă şi pe gânduri

şi mă adun din depărtări cu nea,

să-ncerc  să mă aştern pe caste rânduri.

Să-mi pun un nume nou şi să-mi zidesc

castel în câmpul Tău pictat cu rouă

şi o menire nouă să-mi găsesc,

dar nu mă recunosc din nou - sunt două.

Sau să dezbrac din mine raza Ta,

să-mi reîntorc în simţ integritatea?

Să vin la neaua ce mă supunea...

Dar cum?Pe-ai mei genunchi deschis-ai Cartea.