Unica cărare

Tu mai aştepţi cu ochii la cărare

la Tine să revin- sunt rătăcit-

să-mi dai podoabă,  haină şi mâncare,

să-ţi  fiu ca la-nceput- fecior iubit.

Am risipit averea ce ai pus-o

în carnea mea, atunci, când m-ai zidit

şi binecuvântarea ce-am răpus-o

în praful de sub tălpi, nesăbuit.

Sunt astăzi rob, dar am a Ta chemare-

ajută-mă, o,  Doamne,  să aleg

îngusta,  însă unica cărare

prin care poama vieţi-am să culeg.

Să pot să-nalţ spre Slava Ta privirea,

să-mi  fie călăuză slova Ta,

să mă învăţ să-Ţi recunosc iubirea

şi jertfa lui Isus a accepta.