vineri, 19 februarie 2010

Încântare



Mă-ncântă-nţelepciunea Ta
când sorb din buchia preasfântă
ce mă îndeamnă-a căuta
izvor de viaţă infinită.

Mă-ncîntă bunătatea Ta
ce-mi este sprijin în cădere
să cred că nu va înceta
eternitate să-mi ofere.

Mă-ncântă şi iubirea Ta
ce infidelitatea-mi iartă
prin Fiul Tău şi jertfa Sa-
o moarte pentru viaţă- plată.

Mă-ncântă frumuseţea Ta
când Te privesc  printre petale,
prin chipul desenat în stea
şi în cântările sacrale.

De-acest miracol mă încânt
ce-i cu a Ta asemănare -
o moviliţă de pământ
pentru eternă exaltare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu