Destăinuire

Sunt exclusă din sine

în nume străin,

mi-i cuvântul ocară

în scrisu-Ţi divin,

căci îmi caut ispite

şi curse întind

să ucid fără vină

şi eu să mă prind.

E pe buzele-mi miere

minciuna ce-o spun

şi rămân goală-n mine

-n deşertu-mi când sun.

Căci mă duc de la Tine

mă chemi şi aştepţi.

Sunt din sare,

de Tine m-ascund...

Mă accepţi?

Crezi, sub fruntea-mi plecată

lumină e scris?

De-al meu lut putrezit

încă nu Te-ai dezis?

Tu mă chemi,

Te aud

şi încerc să Te-ajung,

dar mi-e slova o cursă

-n noroi al meu plug.