Prunc

Sunt un prunc,

vreau la Tine în braţe,

din abis

slova Ta să mă-nalţe,

Te implor

n-aştepta să accept,

nu pricep să aleg drumul drept.

Să iubesc...

Nu-mi ajunge iubire,

am ucis-o demult -

risipire.

Şi credinţa...

Mi-s ochii legaţi,

în minciuna mea dulce uitaţi.

Să Te chem...

Dar chemarea mi-e mută,

ştiu,

auzu-Ţi tăcerea-mi ascultă,

dar deşert mi-e nespusul

şi mort,

spre pieirea mea

slova îmi port.

  

Iamă-n braţe,

sunt prunc,

vreau la Tine,

căci mă caut,

găsesc doar suspine...

Mă cunoşti,

m-ai zidit, programat...

Să mă creşti

vreau să vin...

M-ai chemat.