Popas

Mi-ai arătat lumina Ta

şi chipul meu în veşnicie,

şi braţele-Ţi ce ştiu a da

chiar şi dorinţa-mi ce nu ştie.

Apoi mi-ai dat să gust pelin,

ce îmi păru atuncea dulce

şi îl primisem în destin.

Pelin din mine gândul smulge.

Şi mi-e amar, dar sap şi sap

şi muşc din fructul copt, dar verde...

Adun în mine, nu încap_

amaru-i mult.  Of, mă va pierde.

La Tine iar de-aş reveni,

prin labirint mă poartă pasul,

ieşire dacă aş găsi...

Să strig...

Dar mă refuză glasul.

Am tot cules, dar am rămas

flămândă, goală şi pustie...

Până aici.

Îmi iau popas

căci mor treptat...

Sunt încă vie?